Mă prezint copil în faţa muntelui,

Îngenunchez

şi încep să strig pretenţii.

Cu ochii mari vânez forme de mişcare

Acolo, în tăcerea marelui de neclintit.

Lacrimi curg în ploi de râuri

Săpând încă un şanţ în naivitate

Nimic.

Ca şi când am fi doi separaţi

De tot şi prin tot, ca şi când

Am fi de fapt doar unul fiecare

Şi atât, separaţi în conştiinţe separate

Departe

de a intui un alter.

Ne-am întors spate în spate

Şi ne-am unit în unul format

doar din unul

în şi pentru fiecare.

Ne-am unit în uitare şi am pornit

în inerţia drumului balaurului cu două capete.

(Daniela Tarbă)

Anunțuri