Dintre toate am ales să mă leg de tine

acum şi aici

nu cu altceva decât cordonul ombilical

al unei noi morţi.

Dintre toate am ales la fel

atârnând în jugul destinului sau neputinţei

de a fi altceva

decât ceea ce am ales (nu ştiu când) să fiu.

Dintre toate am ales să le aleg pe toate;

bile de sticlă sub picioarele mele

insoţitoare în tainele căderilor consecutive

doici ale vânatailor sufletului învolburat.

Dintre toate am ales munţii cu văile lor.

mă obsedează cumva căderea, delăsarea, alunecarea

în braţele unor mult mai puternice forţe decât ale mele

dar nu înainte de epuizarea consistentă prin efort.

 

Poate de asta marea se rupe în mine ori de câte ori

mă primeşte cu braţele deschise:

„Vino şi cazi în mine”

fără efort, fără febră, fără boli ale spiritului

simplu, doar aşa, neputând alege decât singura alegere

de a te lăsa căzut în braţele Morţii.

 

(Daniela Tarbă)