În pană de idei mă convertesc la soare să mă facă să mai ceva cumva în chemare prin incertitudinea sentimentelor. Atât în memorie îmi joacă prin ideea unui gând din prin tine-ul de ieri în azi … şi marea la picioare îmi cheamă un gând îm căutarea ceva-ului nedeterminat în determinarea de a exista totuşi. „Şi totuşi” îmi joacă şi el prin vene întru nepotolire prin chemarea nedeterminată de a fi potolit şi stau. Atât, ca şi cum mai mult nu poate exista în acum şi poate nici înainte de după. După trecere doar pentru a fi la fel cu diferenţele de nuanţe ale altfel-ului. Atât şi după şi înainte şi nu ştiu.

(Daniela Tarbă)

Anunțuri