Se vorbea despre achiziţionarea unui føphrt. Curios, m-am oferit să însoţesc maşina care avea să-l ridice. A venit un om cu nişte cutii şi le-a pus în portbagaj. Ca să nu par imbecil, n-am întrebat nimic. Portarul nu era, deci føphrt-ul a rămas în parcare până a doua zi. A doua zi, când am ajuns, toată lumea era enervată că se luase un føphrt nasol, pe care a fost nevoie să-l returneze. Abia mă gândeam că un føphrt este un fel de zeitate absconsă, când am aflat că urma să achiziţionăm un schmökdt. Nu m-am mai oferit să însoţesc maşina.