Dar cum ar fi să fii o alta? Să afli, pur şi simplu, că tu nu erai tu (sau că nu mai)? Cum ar fi să afli că m-am ascuns după tine ca să tăinuiesc altceva? O altă ea? Stai liniştită, nu căuta să te răzbuni: ea ştie deja că de fapt era tu. Ea, desigur. Acum e rândul meu să mă ale(r)g între mine şi mine de parcă eu aş fi decis care sunteţi care, vagaboandelor! Pe una o ating atunci când mi-o doresc pe alta (şi o şi cred). Pe cea de-a doua – nu, nu prea (deşi). Apoi te vreau şi prin urmare o şi am. Nu ştiu pe cine, dar e frumoasă, tânără, mai proastă (că se poate), mă vrea şi, dincolo de orice altceva, există. Presupun. Cum facem?